Statutul pe care Conducătorul serviciului extern îl poate avea în Comitetul SSM reprezintă o temă de discuție atât în rândul specialiștilor în domeniul securității și sănătății în muncă, cât și printre angajatorii care, având de regulă peste 50 de angajați, sunt clienții unor servicii externe de securitate și sănătate în muncă. Întrucât legiuitorul nu a reglementat în detaliu acest aspect, propunem abordarea acestui subiect din două perspective:
- A interpretării legii atât în litera cât și în spiritul ei;
- A modului specific în care, în practică, angajatorul își organizează în unitatea sa activitatea de securitate și sănătate în muncă. Mai precis, dacă pe lângă serviciul extern de prevenire și protecție are în același timp și lucrător/ lucrători desemnați sau serviciu intern/ servicii interne de prevenire și protecție.
În Normele Metodologice de aplicare a Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, aprobate prin H.G. 1.425/2006, se prevede la Art. 18 (3) că: În cazul în care lucrătorii desemnaţi, serviciile interne de prevenire şi protecţie nu au capacităţile şi aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activităţilor de prevenire şi protecţie prevăzute la art. 15, angajatorul trebuie să apeleze la servicii externe pentru acele activităţi de prevenire şi protecţie pe care nu le poate desfăşura cu personalul propriu.
- Astfel, se conturează o primă situație, când angajatorul trebuie să apeleze la prestațiile unui serviciu extern de prevenire și protecție, având în același timp în cadrul unității sale unul sau mai mulți lucrători desemnați sau unul sau mai multe servicii interne de prevenire și protecție, acestia fiind salariati proprii, angajati cu normă întreagă.
Într-o astfel de împrejurare, conform Art. 58 (3) din Norme: Lucrătorul desemnat sau reprezentantul serviciului intern de prevenire şi protecţie este secretarul comitetului de securitate şi sănătate în muncă. Prin urmare, în această primă situație conducătorul serviciului extern nu poate avea calitatea de secretar al CSSM, această funcție putând fi exercitată numai de persoanele menționate de legiuitor în actul normativ în mod expres și limitativ. Conducatorul serviciului extern sau alt membru al acestuia va fi însă obligatoriu convocat, în calitate de invitat, pentru participarea la intrunirile CSSM, conform Art. 64 (1): La întrunirile comitetului de securitate si sanatate în munca vor fi convocati sa participe lucratorii desemnati, reprezentantii serviciului intern de prevenire si protectie si, în cazul în care angajatorul a contractat unul sau mai multe servicii externe de prevenire si protectie, reprezentantii acestora.
Între angajator si serviciul extern de prevenire și protecție există o relație bazată pe un contract de prestari servicii, prin care serviciul extern își asumă obligații care au în vedere consultanța sau desfășurarea unor activități specifice de securitate și sănătate în muncă. Faptul că serviciul extern își îndeplinește obligațiile asumate prin contract, nu înseamnă că îl reprezintă pe angajator ci că este un prestator profesionist iar de calitatea activității sale pentru executarea contractului, beneficiază atât angajatorul cât și salariații acestuia.
Prin urmare, considerăm că conducatorul serviciului extern nu poate avea calitatea de reprezentant al angajatorului în CSSM, datorită specificului relației contractuale dintre aceștia, respectiv între un prestator și un beneficiar, prestațiile serviciului extern care țin de executarea contractului putând fi puse inclusiv în discuția CSSM.
- O a doua situație care trebuie avută în vedere este aceea în care angajatorul nu a desemnat lucrători pentru a se ocupa de activităţile de prevenire şi protecţie și nici nu a organizat un serviciu intern, proprii angajați neavând capacităţile şi aptitudinile necesare exercitării unor astfel de funcții. În această situație trebuie să contracteze un serviciu extern de prevenire și protecție care să exercite exclusiv această activitate în cadrul organizației sale. Pentru această împrejurare legiuitorul nu precizează nici cine poate fi secretarul CSSM și nici nu interzice Conducătorului serviciului extern să exercite această funcție.
Prin urmare, având în vedere că există cerința unei anumite pregătiri de specialitate în domeniul securității și sănătății în muncă pentru lucrătorii desemnați/ reprezentanții serviciului intern care pot ocupa functia de secretar al CSSM, deși nu se precizează în mod expres în legislația de specialitate, se poate deduce că funcția de secretar nu poate fi exercitată de o persoană fără o pregătire minimă în domeniu.
Așadar, considerăm că în absența unor salariați proprii ai angajatorului care să îndeplinească condițiile prevăzute de legiuitor, respectiv cu pregătire corespunzătoare în domeniul ssm, pentru a putea exercita funcția de lucrător desemnat/ reprezentant al serviciului intern de prevenire și protecție, Conducătorul serviciului extern, în mod excepțional, poate îndeplini atribuțiunile secretarului CSSM.
